fbpx

Cei mai mulți dintre noi am fi înclinați să credem că plăcerea și virtutea au un raport invers proporțional : cu cât simțim mai multă plăcere cu atât suntem mai puțin virtuoși. De aici provine și expresia ,,plăceri vinovate,,.

O fapta, este considerată morală dacă aduce mai multă plăcere decât suferință și este considerată imorală, dacă produce suferință și nu plăcere. Când facem judecați de valoare nu trebuie să luăm în considerare  fapta în sine (este corect să fac acest lucru ?), și nici consecințele ei asupra celorlalți (dacă fac acest lucru ce se va întâmplă ?). Trebuie însă să ținem cont doar sentimentele pe care ni le provoacă acel lucru. Dacă fac acest lucru mă voi simți mai bine ?

Este adevărat că această judecată este una relativă. De exmplu aceeași faptă săvârșită de oameni diferiți sau chiar de aceeași persoană dar în condiții diferite, poate fi deopotrivă morală dacă provoacă plăcere, și imorală dacă provoacă suferință.

Noi oamenii, nu suntem virtuoși neapărat pentru că ne place, ci pentru că ne provoacă plăcere. Virtutea se poate afla în multe lucruri. Dacă toate condițiile sunt favorabile, multe fapte pot fi virtuoase. Însă acolo unde este virtute este și plăcere, și automat și fericire.

Omul virtuos dă dovadă de curaj pentru că vrea să trăiască fără griji, și nu pentru că ar prețui curajul în sine. Iar când ești curajos poți fi foarte ușor lipsit de frământări. În același fel omul virtuos poate fi cumpătat nu pentru că apreciază cumpătarea ci pentru că prin aceasta el își dobândește liniștea interioară.

O viață fericită nu constă doar din momentele în care plăcerea este mai mare decât suferința. Toate plăcerile sunt bune, dar nu toate trebuie căutate și toate suferințele dor, dar nu toate sunt de evitat. De aceea este bine să știm când să renunțăm la plăcere și să acceptăm suferința de moment, pentru o plăcere ulterioară mai mare și de mai lungă durată.

În fiecare zi, punem în balanță plăcerea și suferința. Însă nu toate sunt elevate. Important este să știm când să renunțăm și ce să alegem, așa încât să ne aducă fericire și bucurie la final. De exemplu, deși la început exercițiile fizce pot părea dureroase și chiar plictisitoare, ele duc într-un final la rezultate fericite, cum ar  fi : mai multă energie, un corp mai frumos, mai multă încredere în forțele proprii, etc. Cu siguranță toate aceste câștiguri pe termen lung merită o suferință de scurtă durata.

Când cineva este cu adevărat fericit, atunci nicio problema, niciun necaz nu-i poate strica fericirea. Deoarece fericirea este o hotărâre care se aplică vieții în întregul ei, și nu poate fi afectată de un singur moment de suferință. Atingerea fericirii nu presupune căutarea de senzații țări sau plăceri de moment, ci dimpotrivă presupune acea stare de împăcare în care să nu ne lăsăm copleșiți de tot ce este negativ în jurul  nostru.

Este adevărat, în teorie sună frumos dar oare poate fi valabil și în practică? Sigur că da, însă trebuie să ne dorim cu adevărat să fim fericiți, să avem răbdare cu noi și să știm ce ne face cu adevărat fericiți ; deoarece așa cum spune și filosoful Epicur ,,noi devenim fericiți cu adevărat nu în momentul în care ne îndeplinim dorințele, ci în momentul imediat următor, când ne dăm seama că nu mai  vrem nimic,,.

LASĂ UN COMENTARIU
116 vizualizări